Antonia: - Mami, aşa mă bucur că nu locuim în Italia!
Antonia: - Dacă locuiam acolo trebuia să mâncăm melci...Mi-e aşa milă de melcii de acolo! Sigur nu mai există melci în Italia!
Eu: - Ba mai există, că nu i-au mâncat pe toţi!
Antonia (după un moment de gândire): - Aaaa, deci îi mănâncă pe melcii cei bătrâni, care trebuie să moară, iar pe cei tineri îi lasă să crească!?
Eu: - ...mda, ceva de genul...
Antonia: - Ce mă bucur că suntem ROMÂNI! Nu mi-ar fi plăcut să fim italieni, nu mi-ar fi plăcut deloc să mâncam melci!
...........................................................................................
