"...sa-l vad mergand"...

In urma articolului scris despre micutul Mihnea, au fost cateva persoane care au reactionat, lucru care m-a bucurat enorm de mult!!!Inca mai sper si mai astept persoane dornice sa dea o mana de ajutor!

Nu va ganditi la sume mari, ganditi-va la ce ati putea renunta pentru a-i oferi "un pas" lui Mihnea?? 

Ati renunta la un bilet de tramvai, si ati merge pe jos pana la facultate/cumparaturi bucurandu-va de darul de a merge?(2-3 lei, nu mai stiu exact cat costa acum un bilet,...o mana intinsa pentru Mihnea)

Ati renunta la o ciocolata?(4-5 lei o ciocolata buna...un pas in plus pentru Mihnea)

Ati renunta la o bere si o punga de cipsuri?(vre-o 10 lei ar costa asta...alt pas in plus pentru Mihnea)

Ati renunta la o iesire in oras? (o pizza, un suc, un desert...vre-o 50 lei...mai multi pasi in plus pentru un copilas care are o viata inainte...)

La ce ati mai putea voi renuta pentru a intinde o mana de ajutor?

Intr-un dialog cu mamica lui:
 - de ce ai avea nevoie acum pentru Mihnea?(urmeaza ziua lui si vreau sa-i cumpar ceva de care sa aiba nevoie)

- "de sanatate...imi doresc foarte mult sa-l vad mergand..." 

...Si eu imi doresc sa joc fotbal cu el, sa-l invat sa fie portar bun (pentru ca eu eram in copilarie), imi doresc sa ma uit in ochisorii lui si sa fiu multumita de mine, ca atunci cand a avut mai mare nevoie, am contribuit cu ce si cat am putut la sanatatea lui.

Pentru cei din Vatra Dornei, sau cei care treceti prin Vatra Dornei, la restaurantul Les Amis si la supermarket-ul Total, sunt amplasate urne in care puteti face o donatie pentru micutul Mihnea! 

Nu uitati, contul in care puteti pune biletul de tramvai, ciocolata etc. este:

Coman Elena Daniela
Banca Raiffeisen: RO27RZBR0000 0600 1103 7343

(sau puteti lua legatura cu mine similumi@gmail.com)

...Poveste de viata...

Ma tot gandesc de ceva timp ce si cum sa va scriu aceasta poveste...

Vreau sa va fac cunostinta cu Mihnea - Ioan, un baietel frumos si vesel, plin de viata si insetat de cunoastere! Pe 27 Februarie 2013 va implini 2 anisori!!

Povestea lui nu este unai tocmai vesela, dar este bine ca macar el este vesel si prin asta da putere parintilor si celor dragi sa mearga mai departe si sa lupte pentru el.

Dar sa incep cu inceputul...S-a nascut prin cezariana pe data de 27 Februarie 2011, totul a fost normal, bine si frumos pana pe la 6 luni cand parintii au observat ca nu a ajuns sa faca ce fac altii copilasi de varsta lui...Au fost pe la cativa medici care au deschis o carte si le-au citit ce ar trebui bebe sa faca la varsta asta si le-au spus ca , pentru ca bebe a fost destul de mare la nastere, se misca mai lent/incet fata de alti copii...

Ingrijorarea a crescut, Mihnea nu statea pe fundulet, tinea pumnii inchisi si rar lua cate o jucarie si au inceput si spasmele...De aici incep "calatoriile"...

Bistrita-Nasaud, dupa consultatie..."nu stim ce este, de ce este asa..."
Vatra-Dornei..."are o problema dar nu stim despre ce este vorba, mergeti la Suceava..."
Suceava, dupa multe analize, nici aici nici un verdict...
Iasi, RMN-ul  si alte analize au iesit bine, li s-a recomandat kinetoterapie si asa au inceput sedintele...chirie in Iasi, vizite zilnice la spital(nu erau locuri de internare), platit fiecare sedinta...dupa cateva luni parca parca se intrezarea o schimbare...

Tg. Mures, dupa o prima analiza(la care nu s-a dat nici o"atentie"), un verdict taios avea sa ingreuneze visele si sperantele tuturor:"kinetoterapia facuta pana acum nu trebuia facuta deloc a facut mai mult rau decat bine", "copilul nu va merge niciodata..."
Tot la Tg.Mures au inceput si treapia VOJTA, o terapie aparuta de vre-o 5 ani in Romania, iar chirie iar sedinte de cel putin 2 ori pe zi(60lei sedinta)... bebe a trebuit sa "uite" tot ce a invatat de la kinetoterapie si sa invete sa faca corect toate miscarile...
Aici au inceput sa mearga treburile ceva mai bine, Mihnea a inceput sa foloseasca manutele, a inceput sa stea cateva secunde pe fundulet intre perne...

Dupa o perioada de cateva saptamani in care terapeutul de aici nu a mai raspuns la telefon si nu a mai dat pe la spital(probleme personale, dar asta este alta poveste), pentru a nu opri terapia, Mihnea a ajuns la Cluj...
Cluj,in sfarsit un medic care s-a uitat si peste RMN-ul facut la Iasi(pana acum toti au facut seturi noi de analize si nu au acceptat analizele facute in celelalte spitale)...Dupa o saptamana de internare, mamica a invatat sa faca singura masajele si procedurile din terapia Vojta.(asadar poate continua si cand este acasa).Inca NICI un diagnostic...

Sibiu, un oras cu pretentii as putea spune eu, dar cam singurul oras in care medicii au fost si sunt OAMENI(i-au ajutat mult si fara sa primeasca vre-un fel de "atentie").Aici se continua cu terapia Vojta.

Pentru ca aici medicii sunt oameni si locurile sunt limitate, programarile se fac destul de rar, la cel putin 5-6 luni prinzi un loc pentru 2 saptamani.(Uneori sunt cazuri cand nu se prezinta toti la programari si se mai gaseste cate un loc de internare, ocazie pe care Mihnea si parintii nu au ratat-o niciodata).Rezultate:Mihnea sta mai bine pe fundulet, s-a intors si s-a ridicat in genunchi, incet, incet a pornit-o catel prin casa...
Intre timp, pentru a nu intrerupe sedintele, Mihnea a ajuns si  la Oradea, alte analize, alte pareri...aici daca nu dai "atentia" cuvenita nu te baga nimeni in seama, nu primesti bilet cu procedurile care trebuie facute, si altele...

De curand Mihnea a ajuns si la Bucuresti, dupa o serie de analize care au iesit bine, medicii s-au mirat si s-au bucurat ca in 6 luni Mihnea a ajuns sa se ridice singur in picioare (mai nou face si cativa pasi firavi pe langa pat si spasmele sunt din ce in ce mai rare si a inceput sa scoata cate un cuvintel: da, papa, baba, mmmaamma).

Dupa toate astea, inca nu s-a pus un diagnostic clar..se presupune doar ca la cezariana, Mihnea nu a fost "oxigenat" la timp...

Bucuria este foarte mare pentru parinti si pentru noi toti care incercam sa le fim alaturi in aceste momente!!!

"Mihnea este un campion", vorba parintilor, eu as adauga "...si parintii lui Mihnea sunt niste Campioni", se lupta din toate puterile pentru ca Mihnea sa isi revina, sa se recupereze in totalitate, sa duca o viata normala!!!.
 
Stiu ca sunt sute sau chiar mii de articole de acest gen, cand oamenii striga dupa ajutor...eu i-am rugat pe parinti sa ma lase sa scriu despre acest caz pentru ca stiu ca prin eforturi proprii este foarte foarte greu sa mearga mai departe!Mie imi sunt foarte dragi si am ales sa le fiu alaturi cat de mult pot pentru ca merita!!!

Mihnea mai are nevoie de recuperare cel putin un an de spitale, apoi o data  ce ajunge la nivelul "normal" (sa mearga singur, sa vorbeasca...), vizitele la spital se vor rari...pana atunci el are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor! Haideti sa nu fim indiferenti, haideti sa il ajutam si noi!!! In asemenea situatii orice banut este binevenit!!!

Contul in care puteti face donatia este:

Coman Elena Daniela
Banca Raiffeisen: RO27RZBR0000 0600 1103 7343

(sau puteti lua legatura cu mine similumi@gmail.com)

Momentan va multumesc pentru rabdarea de care ati dat dovada citind articolul meu si va multumesc si pentru ca veti lua initiativa si din putinul vostru veti dona putin si pentru Mihnea!!!

Amintiri...

Incerc sa-mi amintesc ce s-a intamplat in ultimul an...Au fost multe, mult prea multe lucruri noi si frumoase pentru a le putea scrie pe toate aici...Voi da doar cateva exemple.

1. Perioada Martie - August 2012 am participat la niste cursuri de recalifiare, cursuri de bucatar! A fost o experianta frumoasa, am cunoscut oameni si m-am distrat bine din multe puncte de vedere...cel mai important a fost ca aceste cursuri m-au stimulat sa gatesc mai mult, mai bine, chestii noi, m-au facut sa-mi depasesc limitele...

2. Anul trecut am mers foarte mult la pescuit, cand am prins cate un capat de zi libera am fugit pe balta...si mare ne-a fost mirarea cand am descoperit ca in Bistrita exista si alti pesti inafara de "boisteni"...am prins albioare, porcusori, pastrav, mreana, apoi la Colibita am prins caras iar la Ceahlau am prins bibani.

3. N-am fost plecati undeva anume in concediu, doar weekend-uri pe ici pe colo, am avut ceva investitii cam mari la casuta si am preferat sa renuntam la concediu pentru asta(avem timp si de concedii dupa ce terminam casuta)

4. Antonia = o minune de copil! Despre ea as putea scrie non-stop, despre toate schimbarile care au avut loc: fizice, de atitudine..despre cat este de isteata, despre schimbarile de cand a intrat la gradinita, despre intrebarile pe care mi le pune in fiecare zi, despre jocurile pe care le inventeaza si multe alteleee (de ex. aseara a luat ursuletii de jeleu i-a aranjat in perfecta linie dreapta, dupa culori si i-a pus pe rand intr-o masinuta metalica: "uite vezi, ursuletul si pietenii lui, colegii lui, vrea sa conduca ursuletul, drrrrnnnnnnn")

5. Prin noiembrie am fost la Maramures pentru 3 zile, un schimb de experienta, a fost un timp foarte frumos, cumplit de obositor, dar frumos...si asa am observat ca si Antonia nu mai este atat de dependenta de mine, s-a inteles foarte bine cu buni si tati si nu a intrebat prea mult de mine...

6. Tot in noiembrie, la Black Friday, Iuli a achizitionat o tableta de care suntem foarte multumiti, I-tab 10,1 inch, etc...acum nu mai este nevoie sa impartim laptopul...Antonia si Iuli cu tableta, eu cu laptopul :). Tot la capitolul achizitii as mai putea adauga si o camera foto Nikon P310 => poze mai bune!!!

7. Dupa serbarea de la gradi, mosul de acasa, mers cu colinda-urat cu Antonia...deci dupa sarbatorile de iarna am inceput o noua etapa..m-am apucat de facut torturi...nu sunt ele inca perfecte dar toate au fost frumoase si gustoase pana acum :)...si daca tot vorbim de retete...din cand in cand voi posta retete pe blogul lui Ciprian...Asadar cand sunteti in pana de idei, nu stiti ce sa mai gatiti...puteti intra cu incredere pe acest bog cu retete.
 


Toate bune va doresc...de acum voi incerca sa postez mai des pentru a nu mai avea a face prea multe rezumate...:)

Dupa un an...

Dupa un an de lipsa m-am reapucat de scris...nu stiu cat ma va tine de data asta dar ma voi stradui...

Am citit din postarile mai vechi si m-a prins nostalgia, mi-a placut ce am scris, mi-am amintit unele lucruri de care uitasem...

O sa-mi adun maine gandurile si sa va scriu mai multe...asta daca a mai ramas vre-un cititor inafara de mine :)...