skip to main |
skip to sidebar
Si...asa a inceput totul...a aparut mitza...Din prima zi in care am nascut am fost dusa in salon cu ea...era asa de mica si fragila ca imi era frica sa nu se rupa...ma gandeam cu groaza ca nu stiu sa fac nimic...nu tu hranit, nu tu schimbat pampers...nimic nimic, nici macar nu tinusem in brate in viata mea un bebe asa de mic...DAR in spital te mobilizezi ca nu prea ai de ales, am fost incurajata de faptul ca mai aveam in salon o fetita, Ioana (care s-a nascut in acelasi timp cu Antonia), si era cam cu 1kg mai mica decat Antonia mea...si cand ma uitam la Ioana mi se parea ca Antonia e tare mare pe langa ea...Nu prea am intampinat probleme in spital, lumea s-a purtat frumos fara sa arunc eu cu bani...O singura tura de asistente sictirite am prins, da nu stiu cum s-au nimerit toate sictirite frateeee...Dar cea de la copii a fost fascinata de Antonia si m-am scos, practic atat ma interesa...sa fie cea de la copii ok, ca eu ma descurc...Au fost cumplit de obositoare astea 3 zile de spital, nu am dormit aproape deloc, nu vreti sa vedeti cum aratam...dar a fost o perioada frumoasa in care am invatat sa fiu mamica...sa-mi ingrijesc si sa-mi ocrotesc puiutul!Bineinteles ca Antonia s-a acomodat mai usor cu mine decat eu cu ea :))...
Tot din spital am observat ca micuta mea seamana cu mine la capitolul "libertate"...oricat de strans o infasam, se foia pana scotea manutele afara...problema era ca avea unghiile tare lungi si se zgaria..Solutia...am sunat pe tati si ne-a adus hainute..uraaa in sfarsit libertate...nu va spun ce bine dormea imbracata in hainute...(foto1 ->dovada ca nu statea infasata; foto2 ->libertatea de miscare)Ca orice alt copil, uraste caciulita, manusile si botoseii...in spital ii legam manusile cu tifon ca sa le tina mai mult de 3 minute in maini...dar am scapat de manusi de cand suntem acasa, pentru ca face tati manichiura cand trebuie(lu' mami ii cam frica sa nu taie tot degetelu'la cat e de mare...)Deci in spital a fost mai bine decat ma asteptam, numai ca tare imi doream sa ajung acasa...numaram orele pana la plecare, si bineinteles ca in ziua cea mare am fost prima externata!;)
...si timpul a trecut, burtica a crescut...a venit si ultima vizita la doctor:-Astazi iti dau biletul de internare, daca nu vine bebe pana atunci, ne vedem pe 11 ianuarie la spital, te internezi si ma suni. Daca vine bebe repede la spital si le spui ca esti pacienta mea o sa ma suna colegii mei ...-Ook...si cum o sa decurga nasterea? Cum o sa fie?-Aaa, lasa ca vorbim atunci, o sa vezi...-Mmmbine...Bineinteles mi s-a recomandat ca de sarbatori sa nu plec pe nicaieri ca daca vine bebe...? Si iata asa am facut primele sarbatori de iarna departe de casa! Au fost superbe pentru ca au fost cu Bitu' si cu zbantza de bebeluta in burtica(ea a dansat mai mult ca noi...)!Am simtit totusi lipsa grupului cu care mergeam an de an prin geruri si zapezi cu colindul, dar vedem la anu'...Si incet incet trece si rev-ul si intram in 2010, mai exact 4 ianuarie 2010. Inca cu atmosfera de sarbatoare, bitu' incepe serviciul, eu fac bagajul pentru spital...(Am uitat sa spun, pe 3 noaptea, Antonia a dat o petrecere in burtica de nu m-a lasat sa dorm aproape deloc...e de inteles era ultima noapte acasa in burtica la mama...)Asa, sa ne intoarcem la data de 4...o zi aglomerata tare...imi pun la status :"AMR 7?" si incep treburile prin casa, curatenie, mancare...apoi o plimbare, pe trotuarele pline cu gheata(chiar am mers ca mitza pe gheata), pana in tatarasi apoi pe independentei dupa hartiile pentru concediul medical...am mai cumparat si ultimile 2 lucruri pentru bagaj si m-am intors acasa...Am facut repede o prajitura si am primit 2 randuri de musafiri, a fost un timp fff fain, mai o prajitura, mai un vin(au baut baietii, noi fetele ne-am abtinut;)) ), mai hi hi mai ha ha se face ora 22.00, pleaca lumea si ne bagam si noi la somn...Bineinteles in maxim 2 minute bitu' adoarme cu mana pe burtica...eu...inca uitandu-ma pe pereti simt ca ceva nu e ok...ma duc la baie si ...ups...usor il trezesc pe bitu' sa nu se panicheze..."- Pui trezestete...hai sa ne imbracam ca plecam la spital...vine bebe... "A facut niste ochi mariiii ne-am imbratisat si ne-am pregatit de plecare(dus, sunat dr., pus ultimile lucruri de pe lista in bagaj, etc...), am luat un taxi...pana la spital ne-am tinut strans de mana si nu am scos mai mult de cateva cuvinte...era asa liniste...si era prima seara in care iesisem sa vedem Iasul impodobit...A fost superb totul....dupa internare l-am trimis acasa(nu cred ca a dormit prea mult in noaptea aia...) iar eu...m-am plimbat pe holuri ca nu aveam somn...am ascultat muzica toata noaptea si am mancat... CIOCOLATA :DDimineata la 8.00 a venit dr. a pus o perfuzie si la 10.00 mi-am vazut printesa...mi-au dat lacrimile cand am vazut cat este de frumoasa...Mai mult in episodul urmator...
De cand am inceput sa postez pe blog ma tot gandesc la articolul asta...ce sa scriu? sunt atat de multe....cu ce sa incep? ce sa selectez?Mi-a placut tare mult cum a inceput Elena pe blogul ei intr-un articol din ianuarie 2009, am ramas cu imaginea in minte...dar noi vom incepe altfel..:PEram in mai 2009, abia ne mutasem de cateva zile in noua casa...ma simteam putin rau, ce-i drept, eram obosita pentru ca am avut vre-o doua zile de munca(renovari: var, vopsea s.a.m.d, pe langa serviciu) si am dat si la ratze, dar am pus totul pe seama oboselii...La scurt timp apare surpriza: doua liniute pe test (lucram din ianuarie la asta :)) ), uraaa uraaa, vine bebe!! Bitu'o sa fii tatic! hi hi ce faaaain!zrrrr, zrrr!Mami stai jos? Avem o veste...o sa fii bunica!zrrr, zrrr! Mireeee, ia ghici? O sa fii matusaaaaaaaa!Toata lumea bucuroasaaaa tare bucuroasa si toata lumea zicea ca o sa fie baietel, deja aveam numele pregatit, Rares-Eduard...A inceput apoi perioada "vesela"...in primele 3 luni de sarcina recunosc ca am imbratisat wc-ul mai des decat pe iubitul meu sot...dar cu toate astea entuziasmul era la maxim, ma cantaream zilnic (normal de la raul care imi era kg scadeau nu cresteau) si asa am ajuns la 3 luni si jumatate de sarcina sa am cu 8 kg mai putin.Timpul a trecut, mai repede decat credeam...si a inceput pe la 6 luni sa se cunoasca si la mine burtica, a inceput bebe sa creasca...intre timp s-a dezvaluit si misterul surprizei din "Kinder" (al meu sot imi spunea kinder cu surprize). Mergem la doctor, repede ecografie...felicitari aveti o fetita!Fetita?? Nah ca nu ati nimerit-o!:P, totusi am stat cu nedumerire pana a venit pe lume pentru ca multe persoane din jurul meu mi-au spus ca dr. la care merg cam greseste la cititul ecografiilor...oricum din acea zi a ramas bebeluta, bebelina etc...Huh...cel mai greu pas...cum o sa o cheme? Dificil tare...iti dai seama ca asa o sa o cheme toata viata deci trebuie sa avem grija ce nume alegem...Imi amintesc ca in una din zile am cautat 3 ore amandoi pe internet nume de fetite si de fiecare data am ramas la acelasi...ANTONIA...ok ok, primul l-am stabilit cat de cat, dar al doilea?? Al doilea l-am hotarit inainte de a iesi din maternitate ;)) ramasesem la Emanuela sau Georgiana, am sunat membrii familiei si am supus la vot si a ramas...GEORGIANA (dar asta este deja alta poveste...alt episod) ;)
Ieri dimineata m-am trezit cu un mesaj de la o prietena buna: "Bucura-te de lucrurile marunte; sunt cele mai multe. Multa bucurie este trecuta cu vederea pentru ca este gratuita si la indemana oricui!"Am stat ieri si am meditat la cuvintele acestea...cata dreptate...de cele mai multe ori ma las prinsa de treburile pe care le am, de ganduri, de planuri si uit sa ma bucur de lucrurile marunte, sunt prea ocupata si nu le mai observ, si asa trece viata pe langa mine si eu pe langa ea...Ca sa duc mai departe meditarea mea...tot ieri m-am uitat la un film care m-a impresionat, inceputul nu era prea promitator dar am avut rabdare si a meritat! "The book of Eli" se numeste si merita vazut! Actiunea acestui film a accentuat mai mult faptul ca nu stiu sa ma bucur de lucrurile marunte, de ceea ce am si doar atunci cand n-o sa mai am aceste lucruri o sa imi para rau ca nu m-am bucurat de ele...Daca veti vedea filmul veti intelege ce spun!Care sunt aceste lucruri marunte de care uitam sa ne bucuram?Eu as incepe lista cu: imbracaminte, hrana, un acoperis deasupra capului(chiar daca nu este pe numele nostru), un fir de iarba care zambeste sub soare, un ciripit de pasarele, un gandacel zgribulit si plin de roua...si va invit sa continuati lista...
Se spune ca o minune nu dureaza mai mult de 3 zile! Nu este valabil in toate cazurile, vorbesc din vasta mea experianta in trairea minunilor, dar in cazul ciocolatei...atat a durat, exact 3 zile!M-am trezit duminica dimineata cam mofturice(din pacate am irosit prima jumatate a zilei cu mofturi), n-am mai rezistat, organismul asta enervant cerea dulce si iar dulce...nu a tinut cu dulceata de capsuni, nici cu jeleuri asa ca...am cedat...3 patratele de ciocolata s-au dizolvat tare rapid, apoi m-am mai linistit, deja ma simteam mai bine!Am realizat apoi ca aveam 3 zile de cand nu mancasem ciocolata...sper sa data viitoare cand intru la "regim" de la ciocolata sa rezist mai mult! Pana atunci ma bucur ca s-a inventat si ca am si eu parte de ea!La cat mai multe zile dulci va urez!
Se spune ca ciocolata este ca un drog pentru sexul feminin si creaza dependenta!Ma revoltam cumplit cand imi spunea Iuli asta...Acum ii dau dreptate, in cazul meu asa este.Astazi este a doua zi in care ma straduiesc sa spun un NU hotarat ciocolatei si este asa de greuuuu, mai ales cand deschid un dulap si vad o cutie cu bomboane Magic, alta Chokotoff, sau cand deschid sertarul si vad Milka, Primola Crunchy sau bomboane m&m's...complicat tare...De ce am luat aceasta decizie tocmai acum?Nu puteam sa las pe mai tarziu cand se terminau dulciurile?Poate era mai usor atunci...Cu siguranta nu, pentru ca reinoiam stocurile, cum vedeam ca se termina trageam semnalul de alarma si mai intrau 3-4 ciocolate in sertar - sa fie acolo...Va rog sa ma sustineti in aceasta lupta...e grea dar merita!Sa vad cat ma tine...
Oare de ce mi-am facut blog?Ma gandesc de cateva luni sa il creez dar pur si simplu am lasat totul la nivel de idee...Vreau sa adun cateva amintiri sau momente traite si sa le las mostenire "epigonilor"!De ce "simplextime"?1.Imi aminteste de seminariile cu Moscovici...superbul algoritm simpex primal...2.Ma duce cu gandul la "simplu", pur si simplu... simplu...si iubesc acest "simplu"3.E diferit de "Duplex", acolo lucreaza al meu iubit sot...4.Ma mai gandesc si mai adaug...De ce azi?Am citit cateva postari pe alifeway si am tras de mine sa incep si eu aventura asta...Despre ce o sa scriu?Despre ce o sa-mi treaca prin minte...acu 10 min aveam fff multe subiecte si idei,dar le-am pierdut! Cand le gasesc,le adun gramada si le postez!Va astept sa cititi/comentati ce voi posta!
