primii pasi...

Desi a inceput sa mearga singurica de la 1 an si 1 luna, abia acum pot spune ca face primii pasi cu tupeu si fara frica...de ce? Pentru ca a luat cateva trante si dupa asta a prins frica...dar ce frica!!!Uneori ii era frica sa mearga chiar daca o tineam de manute, nu mai zic daca o lasam cumva in picioare singurica..incepea sa tipe si se punea jos...

In ultimile 3 saptamani, a prins un chef nebun de a merge in picioare tinandu-se de un deget de-a cuiva...asa ne obosea, pe rand, pe toti(mama, tata, bunica, bunicu...), o mai pacalea bunica sa mai faca cativa pasi singura dar mai rar...

Aseara i-am pus hamul si am zis ca ar fi timpul sa mearga fara sa se mai tina de ceva...sa mearga cu incredere ca o tin eu...ai a luat-o...o tura, 2, 3, 4...apoi s-a oprit, a luat singura bucata de ham de care o tineam eu(adica se tinea singura) si a pornit-o prin casa!!!

Astazi a prins deja tupeu...si-a mers, si-a mers...si-a mers...(si prin casa si pe afara-pe arafa inca cu hamul pentru ca este noroi) iar in seara asta nici nu a vrut sa mai auda de ajutor la capitolul mers...

Ma bucur mult ca a prins curaj si gust si ca merge singurica!!

Uite asa incepe o noua etapa pentru ea... si pentru noi...si asa ne dam seama ca a crescut puiul nostru scump...