Desi as avea ce povesti...nu scriu prea des pentru ca am uneori impresia ca nu citeste nimeni ce scriu, si pana ajunge Antonia sa citeasca mai este mult, multtt...
O sa incerc sa scriu mai des noile ei descoperiri...cat sunt calde ca apoi ma obisnuiesc cu ele si nu le mai scriu!
Ce pot sa spun decat ca pe zi ce trece este tot mai scumpa si mai smechera, mai nou nu-i ajunge suzeta la tzocait, mai baga si vre-o 2-3 degetele in gurita pe langa ea si cand o iei la intrebari...rade cu gura pana la urechi si zice cate ceva in limba "bebeluseasca"...
O iubesc enorm de mult!
joi, 29 aprilie 2010
vineri, 16 aprilie 2010
...asa este in Romania...
Cand este vorba de facut acte, platit facturi, cerut informatii in institutii publice si altele de acest gen, iti pare rau ca esti roman!Nu se poate sa nu ai nevoie de o stampila, semnatura sau nr. de inregistrare, o alta cerere etc...(minune mare sa fie totul cum trebuie...)
Nu stiu cum este in alte tari...daca stiti astept sa-mi povestiti, dar aici este cumplit...
Imi amintesc de pataniile de cand am facut certificatul de nastere pentru Antonia, am fost plimbata pe la 5 ghisee ca sa mi se spuna apoi ca imi mai trebuie inca o hartie de la maternitate...ok, m-am dus si am luat-o si am revenit...am depus actele si am intrebat pe tanti aia :
-sigur este totul in ordine? nu mai trebuie nimic?
-da, este ok, veniti vineri dupa certificat...
(vineri)
-buna ziua, am si eu de ridicat un certificat de nastere
-aaa, stati sa il caut...aa nu este facut(se uita in dosar), mai aveti nevoie de o stampila de la maternitate..
-hrrrrr(erau deja vre-o 3 stampile puse de la maternitate, dar mai trebuia una nah...)
La maternitate, cu 5 lei s-a rezolvat repede cu stampila...(desi era greseala lor)
Alta patanie cu banii de la prima de nastere, alocatie si trusou...in afara faptului ca i-am primit in aprilie desi am nascut in ianuarie au venit in locuri/moduri diferite: alocatia pe card, prima de nastere luata de la caseria lor si trusoul prin posta(de parca nu se putea sa fie puse toate pe card...), nu mai zic ca numa nu m-am batut cu alea la posta cand am fost dupa trusou...(probabil asteptau ceva si eu nu "m-am prins").
La platit facturi...mai nou le platesc cu cardul ca este criminal sa stai la cozile alea...mai ales la platit curentul...
Oare or sa se schimbe vre-odata lucrurile in tara asta?? tare ma tem ca nu...si o sa ramana mostenire si stra-nepotilor nostri(daca nu se termina lumea pana atunci) vestita fraza :"suntem in Romania si asta ne ocupa tot timpul..."
Nu stiu cum este in alte tari...daca stiti astept sa-mi povestiti, dar aici este cumplit...
Imi amintesc de pataniile de cand am facut certificatul de nastere pentru Antonia, am fost plimbata pe la 5 ghisee ca sa mi se spuna apoi ca imi mai trebuie inca o hartie de la maternitate...ok, m-am dus si am luat-o si am revenit...am depus actele si am intrebat pe tanti aia :
-sigur este totul in ordine? nu mai trebuie nimic?
-da, este ok, veniti vineri dupa certificat...
(vineri)
-buna ziua, am si eu de ridicat un certificat de nastere
-aaa, stati sa il caut...aa nu este facut(se uita in dosar), mai aveti nevoie de o stampila de la maternitate..
-hrrrrr(erau deja vre-o 3 stampile puse de la maternitate, dar mai trebuia una nah...)
La maternitate, cu 5 lei s-a rezolvat repede cu stampila...(desi era greseala lor)
Alta patanie cu banii de la prima de nastere, alocatie si trusou...in afara faptului ca i-am primit in aprilie desi am nascut in ianuarie au venit in locuri/moduri diferite: alocatia pe card, prima de nastere luata de la caseria lor si trusoul prin posta(de parca nu se putea sa fie puse toate pe card...), nu mai zic ca numa nu m-am batut cu alea la posta cand am fost dupa trusou...(probabil asteptau ceva si eu nu "m-am prins").
La platit facturi...mai nou le platesc cu cardul ca este criminal sa stai la cozile alea...mai ales la platit curentul...
Oare or sa se schimbe vre-odata lucrurile in tara asta?? tare ma tem ca nu...si o sa ramana mostenire si stra-nepotilor nostri(daca nu se termina lumea pana atunci) vestita fraza :"suntem in Romania si asta ne ocupa tot timpul..."
miercuri, 14 aprilie 2010
am revenit...
Stiu stiu...n-am mai scris de mult timp...sa zicem ca am fost ocupata...
O saptamana am fost in concediu si ne-am tot plimbat, pe la Vatra, pe la Pascani, pe la bunici la tara, iar la Pascani si in cele din urma acasa...ne-am plimbat cu acceleratul, masina, ocazia, personalul, autobuzul si cam atat...
Antoniei i-au placut toate mijloacele de transport...a dormit excenent in fiecare!A dormit pe vre-o 3 feluri de paturi improvizate prin unirea fotoliilor etc si spre uimirea mea s-a adaptat excelent la orice mediu(s-a adaptat chiar mai bine ca mine).
Si a trecut concediul...am ajuns acasa si am luat-o de la capat: joaca cu micutza, curatenie, mancare, work si tot asa...Nu prea am timp sa ma plictisesc si asta e bine...
Si ce mai trece timpul asta...ma uit cu uimire la cum creste micutza Antonia de la o saptamana la alta, are deja 3 luni si o saptamana si a crescut 10 cm si in greutate a luat bine...deja trec la plimbari cu carutul pentru ca pe distante lungi imi cam rupe spatele sa o car in port-bebe!
Ma bucur mult ca este sanatoasa(in concediu eu am fost gripata si inca 2 persoane in jurul ei au fost foarte racite si ea nu a luat nici un virusel uraaa) si vorbareata foc(are program de gangureala in fiecare dimineata la 6.00-vorbeste cu Giffi si cu albinutele)...
Acu va las, ma duc sa stau putin la povesti cu ea!
O saptamana am fost in concediu si ne-am tot plimbat, pe la Vatra, pe la Pascani, pe la bunici la tara, iar la Pascani si in cele din urma acasa...ne-am plimbat cu acceleratul, masina, ocazia, personalul, autobuzul si cam atat...
Antoniei i-au placut toate mijloacele de transport...a dormit excenent in fiecare!A dormit pe vre-o 3 feluri de paturi improvizate prin unirea fotoliilor etc si spre uimirea mea s-a adaptat excelent la orice mediu(s-a adaptat chiar mai bine ca mine).
Si a trecut concediul...am ajuns acasa si am luat-o de la capat: joaca cu micutza, curatenie, mancare, work si tot asa...Nu prea am timp sa ma plictisesc si asta e bine...
Si ce mai trece timpul asta...ma uit cu uimire la cum creste micutza Antonia de la o saptamana la alta, are deja 3 luni si o saptamana si a crescut 10 cm si in greutate a luat bine...deja trec la plimbari cu carutul pentru ca pe distante lungi imi cam rupe spatele sa o car in port-bebe!
Ma bucur mult ca este sanatoasa(in concediu eu am fost gripata si inca 2 persoane in jurul ei au fost foarte racite si ea nu a luat nici un virusel uraaa) si vorbareata foc(are program de gangureala in fiecare dimineata la 6.00-vorbeste cu Giffi si cu albinutele)...
Acu va las, ma duc sa stau putin la povesti cu ea!
vineri, 26 martie 2010
Micuta Antonia...episodul 3
Si...asa a inceput totul...a aparut mitza...
Din prima zi in care am nascut am fost dusa in salon cu ea...era asa de mica si fragila ca imi era frica sa nu se rupa...ma gandeam cu groaza ca nu stiu sa fac nimic...nu tu hranit, nu tu schimbat pampers...nimic nimic, nici macar nu tinusem in brate in viata mea un bebe asa de mic...
DAR in spital te mobilizezi ca nu prea ai de ales, am fost incurajata de faptul ca mai aveam in salon o fetita, Ioana (care s-a nascut in acelasi timp cu Antonia), si era cam cu 1kg mai mica decat Antonia mea...si cand ma uitam la Ioana mi se parea ca Antonia e tare mare pe langa ea...
Nu prea am intampinat probleme in spital, lumea s-a purtat frumos fara sa arunc eu cu bani...O singura tura de asistente sictirite am prins, da nu stiu cum s-au nimerit toate sictirite frateeee...Dar cea de la copii a fost fascinata de Antonia si m-am scos, practic atat ma interesa...sa fie cea de la copii ok, ca eu ma descurc...
Au fost cumplit de obositoare astea 3 zile de spital, nu am dormit aproape deloc, nu vreti sa vedeti cum aratam...dar a fost o perioada frumoasa in care am invatat sa fiu mamica...sa-mi ingrijesc si sa-mi ocrotesc puiutul!
Bineinteles ca Antonia s-a acomodat mai usor cu mine decat eu cu ea :))...
Tot din spital am observat ca micuta mea seamana cu mine la capitolul "libertate"...oricat de strans o infasam, se foia pana scotea manutele afara...problema era ca avea unghiile tare lungi si se zgaria..
Solutia...am sunat pe tati si ne-a adus hainute..uraaa in sfarsit libertate...nu va spun ce bine dormea imbracata in hainute...(foto1 ->dovada ca nu statea infasata; foto2 ->libertatea de miscare)
Ca orice alt copil, uraste caciulita, manusile si botoseii...in spital ii legam manusile cu tifon ca sa le tina mai mult de 3 minute in maini...dar am scapat de manusi de cand suntem acasa, pentru ca face tati manichiura cand trebuie(lu' mami ii cam frica sa nu taie tot degetelu'la cat e de mare...)
Deci in spital a fost mai bine decat ma asteptam, numai ca tare imi doream sa ajung acasa...numaram orele pana la plecare, si bineinteles ca in ziua cea mare am fost prima externata!;)
Din prima zi in care am nascut am fost dusa in salon cu ea...era asa de mica si fragila ca imi era frica sa nu se rupa...ma gandeam cu groaza ca nu stiu sa fac nimic...nu tu hranit, nu tu schimbat pampers...nimic nimic, nici macar nu tinusem in brate in viata mea un bebe asa de mic...
DAR in spital te mobilizezi ca nu prea ai de ales, am fost incurajata de faptul ca mai aveam in salon o fetita, Ioana (care s-a nascut in acelasi timp cu Antonia), si era cam cu 1kg mai mica decat Antonia mea...si cand ma uitam la Ioana mi se parea ca Antonia e tare mare pe langa ea...
Nu prea am intampinat probleme in spital, lumea s-a purtat frumos fara sa arunc eu cu bani...O singura tura de asistente sictirite am prins, da nu stiu cum s-au nimerit toate sictirite frateeee...Dar cea de la copii a fost fascinata de Antonia si m-am scos, practic atat ma interesa...sa fie cea de la copii ok, ca eu ma descurc...
Au fost cumplit de obositoare astea 3 zile de spital, nu am dormit aproape deloc, nu vreti sa vedeti cum aratam...dar a fost o perioada frumoasa in care am invatat sa fiu mamica...sa-mi ingrijesc si sa-mi ocrotesc puiutul!
Bineinteles ca Antonia s-a acomodat mai usor cu mine decat eu cu ea :))...
Tot din spital am observat ca micuta mea seamana cu mine la capitolul "libertate"...oricat de strans o infasam, se foia pana scotea manutele afara...problema era ca avea unghiile tare lungi si se zgaria..
Solutia...am sunat pe tati si ne-a adus hainute..uraaa in sfarsit libertate...nu va spun ce bine dormea imbracata in hainute...(foto1 ->dovada ca nu statea infasata; foto2 ->libertatea de miscare)
Ca orice alt copil, uraste caciulita, manusile si botoseii...in spital ii legam manusile cu tifon ca sa le tina mai mult de 3 minute in maini...dar am scapat de manusi de cand suntem acasa, pentru ca face tati manichiura cand trebuie(lu' mami ii cam frica sa nu taie tot degetelu'la cat e de mare...)
Deci in spital a fost mai bine decat ma asteptam, numai ca tare imi doream sa ajung acasa...numaram orele pana la plecare, si bineinteles ca in ziua cea mare am fost prima externata!;)
luni, 22 martie 2010
Micuta Antonia...episodul 2
...si timpul a trecut, burtica a crescut...a venit si ultima vizita la doctor:
-Astazi iti dau biletul de internare, daca nu vine bebe pana atunci, ne vedem pe 11 ianuarie la spital, te internezi si ma suni. Daca vine bebe repede la spital si le spui ca esti pacienta mea o sa ma suna colegii mei ...
-Ook...si cum o sa decurga nasterea? Cum o sa fie?
-Aaa, lasa ca vorbim atunci, o sa vezi...
-Mmmbine...
Bineinteles mi s-a recomandat ca de sarbatori sa nu plec pe nicaieri ca daca vine bebe...? Si iata asa am facut primele sarbatori de iarna departe de casa! Au fost superbe pentru ca au fost cu Bitu' si cu zbantza de bebeluta in burtica(ea a dansat mai mult ca noi...)!
Am simtit totusi lipsa grupului cu care mergeam an de an prin geruri si zapezi cu colindul, dar vedem la anu'...
Si incet incet trece si rev-ul si intram in 2010, mai exact 4 ianuarie 2010. Inca cu atmosfera de sarbatoare, bitu' incepe serviciul, eu fac bagajul pentru spital...
(Am uitat sa spun, pe 3 noaptea, Antonia a dat o petrecere in burtica de nu m-a lasat sa dorm aproape deloc...e de inteles era ultima noapte acasa in burtica la mama...)
Asa, sa ne intoarcem la data de 4...o zi aglomerata tare...imi pun la status :"AMR 7?" si incep treburile prin casa, curatenie, mancare...apoi o plimbare, pe trotuarele pline cu gheata(chiar am mers ca mitza pe gheata), pana in tatarasi apoi pe independentei dupa hartiile pentru concediul medical...am mai cumparat si ultimile 2 lucruri pentru bagaj si m-am intors acasa...
Am facut repede o prajitura si am primit 2 randuri de musafiri, a fost un timp fff fain, mai o prajitura, mai un vin(au baut baietii, noi fetele ne-am abtinut;)) ), mai hi hi mai ha ha se face ora 22.00, pleaca lumea si ne bagam si noi la somn...
Bineinteles in maxim 2 minute bitu' adoarme cu mana pe burtica...eu...inca uitandu-ma pe pereti simt ca ceva nu e ok...ma duc la baie si ...ups...usor il trezesc pe bitu' sa nu se panicheze...
"- Pui trezestete...hai sa ne imbracam ca plecam la spital...vine bebe... "
A facut niste ochi mariiii ne-am imbratisat si ne-am pregatit de plecare(dus, sunat dr., pus ultimile lucruri de pe lista in bagaj, etc...), am luat un taxi...pana la spital ne-am tinut strans de mana si nu am scos mai mult de cateva cuvinte...era asa liniste...si era prima seara in care iesisem sa vedem Iasul impodobit...
A fost superb totul....dupa internare l-am trimis acasa(nu cred ca a dormit prea mult in noaptea aia...) iar eu...m-am plimbat pe holuri ca nu aveam somn...am ascultat muzica toata noaptea si am mancat... CIOCOLATA :D
Dimineata la 8.00 a venit dr. a pus o perfuzie si la 10.00 mi-am vazut printesa...mi-au dat lacrimile cand am vazut cat este de frumoasa...
Mai mult in episodul urmator...
-Astazi iti dau biletul de internare, daca nu vine bebe pana atunci, ne vedem pe 11 ianuarie la spital, te internezi si ma suni. Daca vine bebe repede la spital si le spui ca esti pacienta mea o sa ma suna colegii mei ...
-Ook...si cum o sa decurga nasterea? Cum o sa fie?
-Aaa, lasa ca vorbim atunci, o sa vezi...
-Mmmbine...
Bineinteles mi s-a recomandat ca de sarbatori sa nu plec pe nicaieri ca daca vine bebe...? Si iata asa am facut primele sarbatori de iarna departe de casa! Au fost superbe pentru ca au fost cu Bitu' si cu zbantza de bebeluta in burtica(ea a dansat mai mult ca noi...)!
Am simtit totusi lipsa grupului cu care mergeam an de an prin geruri si zapezi cu colindul, dar vedem la anu'...
Si incet incet trece si rev-ul si intram in 2010, mai exact 4 ianuarie 2010. Inca cu atmosfera de sarbatoare, bitu' incepe serviciul, eu fac bagajul pentru spital...
(Am uitat sa spun, pe 3 noaptea, Antonia a dat o petrecere in burtica de nu m-a lasat sa dorm aproape deloc...e de inteles era ultima noapte acasa in burtica la mama...)
Asa, sa ne intoarcem la data de 4...o zi aglomerata tare...imi pun la status :"AMR 7?" si incep treburile prin casa, curatenie, mancare...apoi o plimbare, pe trotuarele pline cu gheata(chiar am mers ca mitza pe gheata), pana in tatarasi apoi pe independentei dupa hartiile pentru concediul medical...am mai cumparat si ultimile 2 lucruri pentru bagaj si m-am intors acasa...
Am facut repede o prajitura si am primit 2 randuri de musafiri, a fost un timp fff fain, mai o prajitura, mai un vin(au baut baietii, noi fetele ne-am abtinut;)) ), mai hi hi mai ha ha se face ora 22.00, pleaca lumea si ne bagam si noi la somn...
Bineinteles in maxim 2 minute bitu' adoarme cu mana pe burtica...eu...inca uitandu-ma pe pereti simt ca ceva nu e ok...ma duc la baie si ...ups...usor il trezesc pe bitu' sa nu se panicheze...
"- Pui trezestete...hai sa ne imbracam ca plecam la spital...vine bebe... "
A facut niste ochi mariiii ne-am imbratisat si ne-am pregatit de plecare(dus, sunat dr., pus ultimile lucruri de pe lista in bagaj, etc...), am luat un taxi...pana la spital ne-am tinut strans de mana si nu am scos mai mult de cateva cuvinte...era asa liniste...si era prima seara in care iesisem sa vedem Iasul impodobit...
A fost superb totul....dupa internare l-am trimis acasa(nu cred ca a dormit prea mult in noaptea aia...) iar eu...m-am plimbat pe holuri ca nu aveam somn...am ascultat muzica toata noaptea si am mancat... CIOCOLATA :D
Dimineata la 8.00 a venit dr. a pus o perfuzie si la 10.00 mi-am vazut printesa...mi-au dat lacrimile cand am vazut cat este de frumoasa...
Mai mult in episodul urmator...
joi, 18 martie 2010
Micuta Antonia...episodul 1
De cand am inceput sa postez pe blog ma tot gandesc la articolul asta...ce sa scriu? sunt atat de multe....cu ce sa incep? ce sa selectez?
Mi-a placut tare mult cum a inceput Elena pe blogul ei intr-un articol din ianuarie 2009, am ramas cu imaginea in minte...dar noi vom incepe altfel..:P
Eram in mai 2009, abia ne mutasem de cateva zile in noua casa...ma simteam putin rau, ce-i drept, eram obosita pentru ca am avut vre-o doua zile de munca(renovari: var, vopsea s.a.m.d, pe langa serviciu) si am dat si la ratze, dar am pus totul pe seama oboselii...
La scurt timp apare surpriza: doua liniute pe test (lucram din ianuarie la asta :)) ), uraaa uraaa, vine bebe!! Bitu'o sa fii tatic! hi hi ce faaaain!
zrrrr, zrrr!Mami stai jos? Avem o veste...o sa fii bunica!
zrrr, zrrr! Mireeee, ia ghici? O sa fii matusaaaaaaaa!
Toata lumea bucuroasaaaa tare bucuroasa si toata lumea zicea ca o sa fie baietel, deja aveam numele pregatit, Rares-Eduard...
A inceput apoi perioada "vesela"...in primele 3 luni de sarcina recunosc ca am imbratisat wc-ul mai des decat pe iubitul meu sot...dar cu toate astea entuziasmul era la maxim, ma cantaream zilnic (normal de la raul care imi era kg scadeau nu cresteau) si asa am ajuns la 3 luni si jumatate de sarcina sa am cu 8 kg mai putin.
Timpul a trecut, mai repede decat credeam...si a inceput pe la 6 luni sa se cunoasca si la mine burtica, a inceput bebe sa creasca...intre timp s-a dezvaluit si misterul surprizei din "Kinder" (al meu sot imi spunea kinder cu surprize). Mergem la doctor, repede ecografie...felicitari aveti o fetita!
Fetita?? Nah ca nu ati nimerit-o!:P, totusi am stat cu nedumerire pana a venit pe lume pentru ca multe persoane din jurul meu mi-au spus ca dr. la care merg cam greseste la cititul ecografiilor...oricum din acea zi a ramas bebeluta, bebelina etc...
Huh...cel mai greu pas...cum o sa o cheme? Dificil tare...iti dai seama ca asa o sa o cheme toata viata deci trebuie sa avem grija ce nume alegem...
Imi amintesc ca in una din zile am cautat 3 ore amandoi pe internet nume de fetite si de fiecare data am ramas la acelasi...ANTONIA...ok ok, primul l-am stabilit cat de cat, dar al doilea?? Al doilea l-am hotarit inainte de a iesi din maternitate ;)) ramasesem la Emanuela sau Georgiana, am sunat membrii familiei si am supus la vot si a ramas...GEORGIANA (dar asta este deja alta poveste...alt episod) ;)
Mi-a placut tare mult cum a inceput Elena pe blogul ei intr-un articol din ianuarie 2009, am ramas cu imaginea in minte...dar noi vom incepe altfel..:P
Eram in mai 2009, abia ne mutasem de cateva zile in noua casa...ma simteam putin rau, ce-i drept, eram obosita pentru ca am avut vre-o doua zile de munca(renovari: var, vopsea s.a.m.d, pe langa serviciu) si am dat si la ratze, dar am pus totul pe seama oboselii...
La scurt timp apare surpriza: doua liniute pe test (lucram din ianuarie la asta :)) ), uraaa uraaa, vine bebe!! Bitu'o sa fii tatic! hi hi ce faaaain!
zrrrr, zrrr!Mami stai jos? Avem o veste...o sa fii bunica!
zrrr, zrrr! Mireeee, ia ghici? O sa fii matusaaaaaaaa!
Toata lumea bucuroasaaaa tare bucuroasa si toata lumea zicea ca o sa fie baietel, deja aveam numele pregatit, Rares-Eduard...
A inceput apoi perioada "vesela"...in primele 3 luni de sarcina recunosc ca am imbratisat wc-ul mai des decat pe iubitul meu sot...dar cu toate astea entuziasmul era la maxim, ma cantaream zilnic (normal de la raul care imi era kg scadeau nu cresteau) si asa am ajuns la 3 luni si jumatate de sarcina sa am cu 8 kg mai putin.
Timpul a trecut, mai repede decat credeam...si a inceput pe la 6 luni sa se cunoasca si la mine burtica, a inceput bebe sa creasca...intre timp s-a dezvaluit si misterul surprizei din "Kinder" (al meu sot imi spunea kinder cu surprize). Mergem la doctor, repede ecografie...felicitari aveti o fetita!
Fetita?? Nah ca nu ati nimerit-o!:P, totusi am stat cu nedumerire pana a venit pe lume pentru ca multe persoane din jurul meu mi-au spus ca dr. la care merg cam greseste la cititul ecografiilor...oricum din acea zi a ramas bebeluta, bebelina etc...
Huh...cel mai greu pas...cum o sa o cheme? Dificil tare...iti dai seama ca asa o sa o cheme toata viata deci trebuie sa avem grija ce nume alegem...
Imi amintesc ca in una din zile am cautat 3 ore amandoi pe internet nume de fetite si de fiecare data am ramas la acelasi...ANTONIA...ok ok, primul l-am stabilit cat de cat, dar al doilea?? Al doilea l-am hotarit inainte de a iesi din maternitate ;)) ramasesem la Emanuela sau Georgiana, am sunat membrii familiei si am supus la vot si a ramas...GEORGIANA (dar asta este deja alta poveste...alt episod) ;)
marți, 16 martie 2010
Bucura-te de lucrurile marunte...
Ieri dimineata m-am trezit cu un mesaj de la o prietena buna: "Bucura-te de lucrurile marunte; sunt cele mai multe. Multa bucurie este trecuta cu vederea pentru ca este gratuita si la indemana oricui!"
Am stat ieri si am meditat la cuvintele acestea...cata dreptate...de cele mai multe ori ma las prinsa de treburile pe care le am, de ganduri, de planuri si uit sa ma bucur de lucrurile marunte, sunt prea ocupata si nu le mai observ, si asa trece viata pe langa mine si eu pe langa ea...
Ca sa duc mai departe meditarea mea...tot ieri m-am uitat la un film care m-a impresionat, inceputul nu era prea promitator dar am avut rabdare si a meritat! "The book of Eli" se numeste si merita vazut! Actiunea acestui film a accentuat mai mult faptul ca nu stiu sa ma bucur de lucrurile marunte, de ceea ce am si doar atunci cand n-o sa mai am aceste lucruri o sa imi para rau ca nu m-am bucurat de ele...Daca veti vedea filmul veti intelege ce spun!
Care sunt aceste lucruri marunte de care uitam sa ne bucuram?
Eu as incepe lista cu: imbracaminte, hrana, un acoperis deasupra capului(chiar daca nu este pe numele nostru), un fir de iarba care zambeste sub soare, un ciripit de pasarele, un gandacel zgribulit si plin de roua...si va invit sa continuati lista...
Am stat ieri si am meditat la cuvintele acestea...cata dreptate...de cele mai multe ori ma las prinsa de treburile pe care le am, de ganduri, de planuri si uit sa ma bucur de lucrurile marunte, sunt prea ocupata si nu le mai observ, si asa trece viata pe langa mine si eu pe langa ea...
Ca sa duc mai departe meditarea mea...tot ieri m-am uitat la un film care m-a impresionat, inceputul nu era prea promitator dar am avut rabdare si a meritat! "The book of Eli" se numeste si merita vazut! Actiunea acestui film a accentuat mai mult faptul ca nu stiu sa ma bucur de lucrurile marunte, de ceea ce am si doar atunci cand n-o sa mai am aceste lucruri o sa imi para rau ca nu m-am bucurat de ele...Daca veti vedea filmul veti intelege ce spun!
Care sunt aceste lucruri marunte de care uitam sa ne bucuram?
Eu as incepe lista cu: imbracaminte, hrana, un acoperis deasupra capului(chiar daca nu este pe numele nostru), un fir de iarba care zambeste sub soare, un ciripit de pasarele, un gandacel zgribulit si plin de roua...si va invit sa continuati lista...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
